Sunt deja câțiva ani buni de când Ordinul Arhitecților din România a demarat programele de finanțare de proiecte culturale și editoriale din fondul timbrului de arhitectură. Este vorba de un întreg fenomen care s-a declanșat, a evoluat și s-a consacrat ca o contribuție extrem de importantă la practica cercetării și a diseminării valorilor arhitecturii. Spun fenomen pentru că preocuparea pentru proiecte culturale a devenit un mod de exprimare a celor implicați în cercetare și un mod de evaluare a direcțiilor de interes la un moment dat.
Finanțarea proiectelor culturale a permis unor cercetări calificate să se desfășoare în condiții mult mai bune. Cel mai important efect a fost însă acela de a atrage persoane care nu aveau în vedere astfel de posibilități înainte și mă refer în special la tineri absolvenți sau chiar studenți.
Efectele sunt benefice nu numai pentru domeniul cercetării și al culturii arhitecturii, ele răsfrângându-se asupra noilor generații care se confruntă cu dificultățile accesului în profesie, ale startului în carieră în condițiile unei piețe aflate în suferință. Cultura cercetării în arhitectură a crescut vizibil, ieșind din sferele obișnuite ale mediului academic, dar consolidându-le și pe acestea. Alt beneficiu important a fost acela de a atrage spre domeniul arhitecturii, înțeles într-un sens tot mai larg în legătură cu societatea și cultura, cercetători și activiști culturali din afara profesiei. Aceștia s-au asociat cu arhitecții, rezultând astfel echipe interdisciplinare, o condiție importantă pentru evoluția cercetării.
Conexiunile între arhitecți și reprezentanții acestor zone, fie că provin din sociologie, științele administrației, arte sau cultură s-au multiplicat catalizate de oportunitățile proiectelor culturale. Proiectele educative îndreptate către cultura generală a arhitecturii, pentru copii și tineri, dar și pentru toate celelalte categorii de public, se constituie deja într-un sector vizibil. Efectelor lor sunt deosebit de importante pe termen lung și am convingerea că progresul pe care trebuie să îl atingem prin conștientizarea de către publicul larg a importanței arhitecturii de calitate va putea fi constatat în viitor. Proiectele editoriale au susținut revistele consacrate și au permis cărților să apară și mai ales să fie foarte accesibile cumpărătorilor. Conștientizarea valorilor de patrimoniu este importantă într-un moment în care arhitectura veche se pierde în România. Noile practici și cunoștințe care țin de schimbarea de paradigmă către sustenabilitate ca obiectiv principal al construirii au fost și ele catalizate de aceste fonduri.
Peste toate aceste efecte, preconizate de legiuitor prin conceptul timbrului cultural, se adaugă ceea ce cred că este cea mai importantă consecință de care cultura arhitecturii avea nevoie și nu putea să apară cu atâta ușurință altfel: apropierea care s-a produs între tineri și profesia de arhitect și, mai ales, rolul pe care îl joacă toți acești noi operatori culturali în relație cu societatea. Arhitectura are de câștigat în percepția și cunoașterea ei de către public, fie că e vorba de valori consacrate, fie de progresul domeniului cu fiecare exercițiu propus de aceste proiecte.
Toate acestea ne fac să reafirmăm starea de fenomen generată de aceste proiecte cu efecte cumulate la nivelul societății mult peste doar suma efectelor distincte. Există o mișcare culturală prin proiecte destinate arhitecturii, mișcare în care se încadrează manifestări precum Street Delivery din București, ea însăși generatoare de alte proiecte, sau Zilele Arhitecturii la Cluj, anuale de arhitectură regionale la București și în tot mai multe zone, care acoperă aproape complet harta României.
arh. Șerban Țigănaș
Puteți afla mai multe consultând:
Broșura Proiecte Culturale și Editoriale 2011 – 2014 - PDF - 41 MB
Descrierea proiectului:
Înțelegând valoarea culturală deosebită a imobilului din Sibiu, strada Mitropoliei nr. 17, OAR Filiala Sibiu-Vâlcea a achiziționat acest imobil în anul 2012 cu scopul amenajării acestuia ca sediu și centru de arhitectură și cultură urbană.
În vederea unei cât mai bune înțelegeri a importanței strategice a acestui proiect, redăm în continuare aprecierile exprimate de dna dr. Ist. Artă Dana Jenei, expert MC în referatul privind importanța conservării și restaurării casei din Sibiu, str. Mitropoliei 17 / str. Xenopol 12.
„Casa din Sibiu str. Mitropoliei nr. 17 este un monument istoric de valoare excepțională, reprezentând unul dintre puținele exemple de arhitectură din laică transilvăneană, care păstrează picturi murale din secolul al XVII-lea, realizate în stilul Renașterii târzii, alături de elemente de decor arhitectural sculptat în piatră, între care se numără sigurul ancadrament de fereastră semicircular decorat cu rozete din Sibiu.
Clădirea este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice cu nr. 311, cod SB-II-m-A-12142 și face parte din zona centrală protejată a orașului istoric, ambele obiective fiind de valoare universală, potrivit legislației în vigoare.
Casa a fost reconstruită unitar pe subsolul mai vechi în secolul al XVII-lea și prezintă structura tradițională a arhitecturii locuințelor din orașele transilvănene în epoca Renașterii, cu front îngust spre stradă ocupat integral, dezvoltare planimetrică în adâncimea parcelei, și accesul în curte prin gangul carosabil, încălecat de etaj. Deschiderea actuală din dreptul gangului și coșurile de fum atestă intervenții de epocă barocă, din secolul al XVIII-lea, aspectul actual al fațadei fiind datorat secolului al XIX-lea.
Pe pereții laterali ai încăperii de la parter au fost scoase de sub var două scene de banchet, dispuse față în față, care ilustrează o temă răspândită în arta central-european și se numără printre puținele ansambluri murale păstrate din reședințele nobiliare și ale patriciatului urban din secolul al XVII-lea în Transilvania. Sunt redate cu fidelitate costumele de aparat ale perechilor care petrec, având alături muzicieni și bufoni, la fel și elementele de scenografie și decor. Lângă imaginea similară de peretele de pe peretele de nord, extrem de degradată, figurează un dublu portret. Timpanele încăperii sunt decorate cu motive vegetal-florale pe fond alb, iar o floare pictată marchează intersecția proeminentă a bolților încrucișate. La aceeași adresă, tot la parterul clădirii, bibliografia mai veche menționează existența unor reprezentări cu tematică veterotestamentară și picturi vegetal-florale, a căror existență trebuie investigată de pictorii restauratori."
Potrivit observațiilor arh. Hermann Fabini, etajul are deopotrivă un potențial de restaurare apreciabil, în timp ce situația juridică a imobilului impune o abordare diferențiată, în funcție de regimul de proprietate. “Astfel pentru întregul imobil se propune un tratament de îngrijire, de eliminare a unor deficiențe evidente cum ar fi conductele de instalații aparente pe fațade exterioare și interioare. Pentru corpul A se consideră necesară o intervenție care să înlăturare cauzelor care provoacă degradarea monumentului, lucrări indispensabile pentru asigurarea stabilității construcției, evacuarea apelor pluviale și eliminarea infiltrațiilor de apă din ziduri. Pentru spațiile în proprietatea OAR, adică camerele P1, P2 și P3, dar și pentru gangul de acces se propune o intervenție de restaurare, care să asigure o punere în valoare a elementelor arhitecturale, detaliilor de piatră și tencuială și mai ales a urmelor de pictură murală păstrate”.
Desfășurarea proiectului:
Etapa I - Proiectare
Etapa II - Intervenții de urgență majoră
Etapa III - Intervenții restaurare-conservare
Etapa IV - Intervenții restaurare-conservare
Etape viitoare – se vor desfășura intervenții în continuare, în funcție de resursele financiare pe care vom reuși să le asigurăm
Prin lucrările propuse, sediul filialei va restitui unul dintre cele mai importante monumente laice din Renașterea târzie transilvăneană prin punerea în valoare a arhitecturii specifice, cu elemente de pietrărie sculptată, precum și a interioarelor boltite și decorate cu picturi murale unice, care pe lângă valoarea artistică intrinsecă și raritatea tematicii, redau elemente de cultură materială, documentând în mod inedit viața privată a aristocrației transilvănene din secolul al XVII-lea. Această nouă dimensiune a sediului, de obiectiv cultural complex, va accentua poziționarea acestuia ca centru de arhitectură și cultură urbană, aliniindu-ne astfel la strategia generală de dezvoltare a Ordinului Arhitecților din România.